Bert Hellinger s-a format într-un mediu catolic, studiind filozofie, teologie și pedagogie.
A fost ordonat preot în 1952, în congregația misionară a misionarilor de la Mariannhill.
În anii '60–'70, a părăsit preoția și a revenit în Germania, dedicându-se studiului psihoterapiei (Gestalt, analiză tranzacțională, psihanaliză).
Hellinger a fost preot catolic timp de aproape două decenii, activ în special ca misionar. Nu a rămas toată viața în acest rol, ci a renunțat și a îmbrățișat psihoterapia, dezvoltând ulterior metoda „Constelațiilor Familiale".
Ordinele / legile iubirii sunt:
- Legea apartenenței
- Legea ordinii
- Legea echilibrului
Pentru Hellinger, vindecarea apare când ne aliniem la „ordinele iubirii".
El subliniază că iubirea autentică nu este sentiment romantic, ci forța vie a legăturii. Aceasta radiază dintr-o inimă eliberată de revendicări.
„Acolo unde inima se supune unui ordin mai mare, iubirea începe să curgă și totul se reașază."
(Bert Hellinger, Ordinele iubirii).
În constelații, facilitatorul observă că transformarea nu vine din minte, ci dintr-un punct de prezență în inimă, de unde se vede „întregul câmp".
Inima devine un spațiu prin care curge ceva mai mare decât noi, care luminează și reașază omul în fluxul vieții.
Constelațiile familiale, îmbină spiritualitatea cu știința, într-un sistem care armonizează sufletul, mintea și corpul, folosind atât elemente de psihologie clasică, metode de fizică cuantică, cât și elemente de spiritualitate.
Cabinetul sau grupul, este un cadru optim, care oferă confort şi siguranţă, facilitând deschidere către un dialog verbal şi nonverbal în limite strict confidenţiale.